Ieri seara, am avut confirmarea: generatia Facebook nu
exista! Sau dacă există, este invizibilă!
Vad un anunt pe FB care invita oamenii sa protesteze pentru
sustinerea romanilor din diaspora cărora li s-a refuzat dreptul constituţional
de a vota. Imi aduc aminte de pomana electorala de 700 de lei pe care tocmai
mi-a livrat-o guvernul Ponta în card, fără să mă întrebe dacă subscriu la
asemenea practici. Imi aduc aminte brusc de milioanele de oameni care au
suferit şi încă suferă din cauza regimului comunist şi mai ales de bunicul meu care
a stat prizonier într-un lagăr la ruşi şi care a trăit colectivizarea… Ştiu că
la Cluj, Timişoara, Bucuresti vor fi din nou mii de oameni în stradă. Pot doar
să sper că şi la Ploieşti vor fi destui. Mă decid să fac ceva, mai ales că văd “383 going” la acest eveniment. Imi spun: “dacă vin 150
din 383 si tot e bine”. Ajung in centru mai tarziu decat ora programata. Sunt
cam 30 de oameni care strigă. Sunt de toate vârstele, dar majoritari tineri. Un
tip înalt cu un copil în braţe strigă din răsputeri: “Vor să voteze, lăsati-i să
voteze!” Imi dau seama că e destul de frig şi totuşi acest tip a venit cu fiul
său de câţiva anişori ca să lupte pentru o Românie mai bună. Mă alătur celor
care strigă. Sunt lozinci cu care rezonez: “Au plecat afară, s-aducă bani în
ţară!”; “Vrem cu Europa, nu cu China!”; “Ghinion, ţara s-a trezit din somn!”; “Jos
comunismul!”; “Iesiti din casă dacă vă pasă!”. Sunt şi jandarmi împrejur. Stau
liniştiţi şi ne lasă să ne facem treaba. Timpul trece, lumea trece şi ea pe lângă
noi. Noi strigăm “Veniţi cu noi”, ei merg mai departe. Mă uit în jur. Suntem în
mijlocul Ploieştiului, un oraş cu peste 200 000 de locuitori. La geamul unei
cladiri de lângă Primărie, un tip fumează şi se uită la “spectacol”. E cam greu
să coboare scările. Mă uit peste drum: KFC-ul geme de lume şi de sudoarea
încinsă a tonelor de aripioare crocante devorate în tihnă. Oameni în statie
aşteaptă liniştiţi să se ducă acasă mai repede: e frig, e aproape iarnă, şi peste
câteva ore începe meciul Romania – Irlanda de Nord sau “Noră pentru mamă”, “Mireasă
pentru fiul meu”. Cineva, parcă ascultându-mi gândul, dă tonul şi se strigă: “Au
minţit poprul cu televizorul!” Cât de adevărat! Stau cam o oră alături de cei
30-40 de “revoluţionari”. Imi aduc aminte de acei “golani” hăituiţi de Iliescu
în anii 90. Iată că mai există asemenea “golani” frumoşi în România. Din păcate
mai există şi mulţi dintre cei care vor să îi prigonească pe asemenea oameni
frumoşi. Nu îmi rămâne decât să sper că şi după 16 noiembrie vom mai avea
dreptul liber la exprimare. Deşi nimeni nu garantează asta. O simt si aceşti
oameni care îndură acum frigul pentru a-şi arăta susţinerea faţă de toţi românii care nu au fost lăsaţi să
voteze. Pentru ei, dar şi pentru mine, dreptul la vot este un drept inalienabil
nu “ o lozincă”, aşa cum susţinea premierul care vrea să ajungă preşedinte. Mă
uit la “blocurile gri” din centrul Ploieştiului. Zeci de luminiţe albastre brăzdează
umbrele nopţii. Generaţia FB este la calculatoare. Se postează poze, se ascultă
muzică, se joacă jocuri. E cald şi bine în casă. Facebook-ul sfârâie ca un
grătar încins. Cooler-ele se sufocă. Mă uit încă o dată în jur. Lângă statuia
lui Nenea Iancu care stă cuminte pe o bancă nişte tineri îşi fac selfie. Cel
puţin în Ploieşti, generaţia Facebook “e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu
desăvârşire”. Ştiu că în Bucureşti, zeci de mii de oameni se pregătesc să
meargă pe stadion să strige: “Hai România!” Mi-aş dori din tot sufletul ca aceşti
mii de români să renunţe la acest meci şi să meargă la Universitate şi să strige:
“Hai România liberă!”.
Micul cor scandează: “Studenţii studiază, Ponta copiază!”.
Da, probabil că mulţi dintre studenţi au ales să stea în casă şi să înveţe
pentru examene şi de aceea nu au ieşit la meeting. Şi totuşi, mai are sens să
studiezi într-o Românie înnecată de nepotism şi diletantism, unde nu prea mai
reuşeşti să-ţi găseşti un loc de muncă decent nici dacă ai două facultăţi
terminate? Din punctul asta de vedere, cred că mai bine laşi cartea de-o parte
şi ieşi în stradă să lupţi pentru dreptul la o viaţă mai bună. Cineva îmi spune
că sunt vreo 10-15 000 de oameni la Cluj care cer, printre altele, alocarea a
6% din PIB pentru educaţie şi salarii mai mari pentru profesori. Da, iată
patrioţii adevăraţi unde sunt! Probabil că mulţi dintre ei sunt tot cei care au ieşit în stradă şi în
1989, în timp ce noi, ceilalţi, stăteam în casă la căldurică, bucurându-ne de
cele dintr-o dată 10 ore de emisie la TV, într-o Românie liberă. Le multumesc,
în gând, acelor oameni pentru că s-au jertfit ca noi să stăm acum la căldurică,
pe Facebook. Ii “mulţumesc”, tot în gând, şi lui Mark Zuckerberg pentru faptul
că ne-a facut copiii atât de dependenţi de Facebook încât nu mai au puterea să
iasă în stradă să lupte pentru drepturile lor.
Mai rămâne decât să sper că cei care nu au ieşit în stradă ieri
vor ieşi mâine, pe 16 noiembrie şi vor vota cu cap.
P.S. Imi pare rău, nu am poze de la meeting. Am fost prea ocupat
cu strigatul…
