Mi-a expirat
pasaportul. Deci îmi trebuie unul nou.
Ziua 1
Ma duc si
platesc taxa la trezorerie, coada mare… Stau 30 de min si, intr-un final,
reusesc. Apoi fuga, fuga la Politie. E ora pranzului. Ma uit la ghiseul de
primiri acte, vreo 2 persoane. Wow, imi zic! Super! Intreb pe domnisoara de
acolo. Imi spune ca, în general, trebuie sa iau un bon de ordine dar ca azi nu
se mai au bonuri. Pare bine intenţionată, dar nu îmi spune şi de ce nu se mai
iau bonuri. Mă rog. ..“Veniti maine la 8, luati bon si intrati.” OK.
Ziua 2
Mă scol la
7:15 cu un feeling că trăiesc totuşi în Romania si că nu are cum să fie aşa de
uşor. Habar nu am ce mă aşteaptă! Mananc ceva rapid, iau un taxi. La 8 sunt
acolo. Mă aşteaptă o masă de oameni. Sunt liniştit. “Sunt cei cu eliberari
premise, preschimbări, etc. Nu e treaba mea. Eu am venit pentru pasaport”, îmi
spun. Intru in curte, dau să urc la etaj…
– Domnu', domnu'… unde mergeti?
– La
pasapoarte!
– V-ati trecut pe listă?
– Nu, păi
ce e cu listă?
– Da, vă
treceti pe listă, acolo unde e toată lumea… (când spune “toată lumea” simt deja
un nod în gât) şi.... WHAT?
– Dar
stiti, eu nu sunt pentru permise, eu sunt pentru pasaport!
Răspunsul vine dur si prompt:
– Nu
conteaza, e aceeasi listă!
– Listă
pentru ce?
– Listă
pentru intrat in curte. Intrati în curte şi apoi vă duceţi la ce ghişeu doriţi…
Imi vine
rău. Simt că îmi vine rău… Nu se poate aşa ceva..E culmea absurdului! Si a dispretului...
Urmează
5-10 minute în care încerc să conving
jandarmii de acolo că se poate şi altfel, de exemplu se poate face o listă
separată cu cei care sunt la paşapoarte ( se pare că sunt vreo 15- 20) şi că nu
e corect să apar pe o listă cu cel puţin 100 de persoane în faţă care nu stau
la paşapoarte. Mi se alătură şi alţi oameni cu aceeaşi problemă. Hai că parcă văd
o rază de speranţă. Dacă suntem mai mulţi poate, poate… “Nu merge altfel!Dacă nu vă convine,
duceţi-vă la prefectură şi faceţi acolo plângere!...”
Mai mult, imi dau seama ca intre timp, cei care vin,
se trec pe lista aia care este la 500 de km distanţă de mine, într-o mare de
oameni, în timp ce un tip cu altă listă în mâini strigă nişte nume şi lumea se
înghesuie în grilaj de parcă suntem în urmă cu 27 de ani şi urmează să vină
puii….
Speranţe
deşarte… Imi dau seama că degeaba m-am sculat de dimineaţă, că degeaba mai stau
acolo, că, şi chiar daca stau, nu o să scap mai devreme de 3-4 ore! … Nervi,
căldură, timp pierdut… Cine plăteşte? Românul de rând.
Deci nu se
puteau face două cozi, ca într-o ţară normală, mai ales că la sediul poliţiei
există două intrări separate. Sau, mai fain , să îţi iei bonul de ordine
on-line, ca în alte ţări din Europa. Nu!
“Asa e
procedura!” Adică procedura înseamnă SA PIERZI TIMP, SA INJURI, SA TE TARASTI,
SA IMPLORI, SA LUPTI, etc, că vorba aia, de asta plătim taxe şi impozite
statului roman! Ca să te trateze cu spatele. Dispreţ total nu doar faţă de
platitorul de impozite ci şi faţă de cei care lucrează în instituţii şi care
trebuie să suporte tot circul ăsta care probabil, se petrece în fiecare zi.
Urmează….
Ziua 3. La
cât să pun ceasul? La 4:30 o fi bine? Ce zici, dumneata, statul roman? E bine?
