25 septembrie 2010. O zi cu totul deosebită pentru toţi românii. Sau mai bine zis, pentru cei cărora le mai pasă ce se întâmplă cu această ţară minunată. Da, avem o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu de toate: păduri ameţitoare de foioase şi conifere, râuri limpezi, molcome şi furioase, văi adânci pline de flori, dealuri semeţe şi munţi de…gunoaie. Create de nepăsarea şi lipsa de educaţie pe care românul postdecembrist şi le-a dezvoltat în timp, cu meticulozitatea şi răbdarea omului lipsit de preocupări; şi a omului neconstrâns de măsuri coercitive.
25 septembrie 2010 a însemnat şi pentru noi, cei de la Grup Şcolar Administrativ şi de Servicii “Victor Slăvescu” Ploieşti, o zi în care am luat atitudine în faţa nepăsării. Un grup de cincizeci si patru de curajosi de la noi din liceu, însoţiţi de câţiva profesori (doamnele profesoare Parniu Cristina, Albu Stefania, Dogaru Maria, Iosif Maria, doamna director adjunct Opariuc Laurenţia si cu voia d-voastra, subsemnatul) şi-a “rupt” câteva ore din timpul preţios de sâmbătă şi a mers la adunat gunoaie în pădurea de la Româneşti, de o parte şi de alta a şoselei Bucureşti-Ploieşti. Vremea capricioasă de dimineaţă (stătea să plouă) ne-a speriat la început, dar încet, încet, norii s-au risipit şi ne-au lăsat să lucrăm liniştiţi. Ne-am împărţit în două grupuri şi am derulat o activitate de colectare a deşeurilor pe o suprafaţă de câteva sute de metri, de-o parte şi de alta a drumului, intrând pe alocuri chiar şi în pădure, unde a fost nevoie. Munca a fost îngreunată de tufişurile dese în care nimeriseră gunoaiele aruncate de compatrioţii noştri, probabil pe geamul autoturismului, din mers; sau poate, după un scurt popas pe marginea drumului, pentru a savura o conservă de pate sau de peşte, un baton de ciocolată, o pungă cu chipsuri sau o sticlă de Cola, ori pentru a schimba pampers-ul copilului. “Captura” de deşeuri a fost pe cât de interesantă pe atât de inexplicabilă pe alocuri: capace de roată şi ştergătoare de parbriz (provenite de la un accident probabil), sticluţe de apă de parfum (oare şi-au dat seama că parfumul primit cadou e de la un “38”?), fiole de penicilină (nu am găsit şi seringa, deşi am căutat-o), o perucă (un infractor deghizat sau un tip care tocmai a aflat că bărbaţii cu chelie sunt consideraţi sexi?) şi o vadră de lemn (oare din ce secol nu s-a mai făcut curăţenie în această zonă?!).
Ne-am luptat câteva ore bune tufişurile şi pânzele de păianjen în încercarea de a curăţi o arie cât mai întinsă şi poate am fi dus treaba până la capăt dacă domnul primar din Bărcăneşti, persoana însărcinată cu supravegherea campaniei de colectare a deşeurilor din zonă, nu s-ar fi decis să declare acţiunea încheiată (se pare că maşina care asigura transportul deşeurilor nu putea să vină mai târziu de 12:30 – fatalitate sau rea voinţă?). Chiar şi aşa, aceşti copii minunaţi, alături de noi, profesorii care ne-am implicat în mod activ, am reuşit să strângem o cantitate impresionantă de deşeuri. Obosiţi, dar bucuroşi, am aşteptat venirea presei. In zadar. Se pare că reporterii aveau treburi mult mai importante de făcut. Cu siguranţă că un accident, un incendiu sau vreo altă tragedie i-ar fi făcut să năvălească în căutarea audienţei. Spre amuzamentul grupului, unul dintre elevi a sugerat să sunăm la o televiziune locală şi să raportăm că am găsit-o pe Elodia în pădurea de la Româneşti. Probabil că aşa am fi reuşit să atragem atenţia asupra noastră.
Ar fi fost frumos ca această acţiune a miilor de români voluntari să fi fost mediatizată la modul serios. Dar noi, ca şi toţi ceilalţi de altfel, nu am participat la această campanie pentru a primi aplauze şi felicitări. Am făcut-o pentru a avea o Românie mai curată şi cu speranţa că cei care au contribuit prin lipsa lor de educaţie la crearea mormanelor de deşeuri vor învăţa ceva din demersul nostru.
gratz, i'm sorry bec i didn't come with ya guys..
RăspundețiȘtergerebut i was with my mates from church to Paulesti
there were freacking dirty, crazy ppl , bleachhh :-s
anyway, gratz for clear Romanesti.
Great Job!
RăspundețiȘtergere