Faceți căutări pe acest blog

marți, 23 aprilie 2013

REMEMBER NICHITA - 80 DE ANI




Daca Nichita ar fi trait, ar fi implinit anul acesta 80 de ani!

De ce ar trebui sa ne aducem aminte de Nichita?

In primul rând pentru că a fost născut la Ploieşti. A copilărit pe străzile pe care acum noi ne plimbăm, a vieţuit aici, în acest oraş, deşi  îi placea să declare că „locuiesc în limba română”. Cât de frumos!
In al doilea rând pentru faptul că Nichita a fost un poet genial. Care a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură şi care a câştigat premiile Herder şi Cununa de Aur.
In al treilea rând pentru că Nichita a fost un om extraordinar, cu un suflet imens. Toti cei care l-au cunoscut au fost impresionaţi de iubirea şi lumina pe care o răspândea omul Nichita.

Poetul are o viziune aproape mistică despre cărti, considerate ca un combustibil indispendabil vieţii: „ Cărtile sunt pentru mine ceea ce este iarba pentru pământ, ceea ce sunt peştii pentru mare, ceea ce sunt pasarile pentru aer, ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om
Poezia este pentru poet cea mai de pret avere în viaţa pământeană: „Poezia este singura avuţie pe care omul o are încă nejefuită. Poezia încă nu şi-a inventat un Hitler ca să fie jefuită de el.
Poetul este traducătorul umil al sentimentelor tuturora
Nichita Stănescu percepe arta ca fiind imperfectă, pentru că, spune el, „ perfecţiunea nu atrage niciodată atenţia.”. Probabil cea mai bună declaraţie în acest sens este poezia „Lecţia despre cub”:  

„Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect. (...)
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Nichita este şi poetul iubirii, care a scris probabil cele mai frumoase declaratii de dragoste facute vreodată în orice limbă:
Evocare
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

sau
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

Si dacă de la Eminescu, un poet pe care Nichita îl venera, ne-au rămas doar câteva poze (cu exceptia fabuloasei opere, desigur!) avem şansa ca Nichita să fi trăit într-o lume în care tehnologia era disponibilă. Asa ca putem sa-l auzim pe Nichita recitând si chiar dând interviuri. Poate cel mai bun mod de a-l cunoaste pe Nichita este să ascultăm muzica superb compusă de Nicu Alifantis pe versuri de Nichita Stănescu.
Mai jos aveti câteva link-uri care va vor ajuta să-l cunoaşteţi pe acest PLOIESTEAN MINUNAT care a fost Nichita Stanescu!

http://www.youtube.com/watch?v=CPQoTpxzG-Y
http://www.youtube.com/watch?v=vDlmxVfq4WM
https://www.youtube.com/watch?v=pLYASeB1DYA&playnext=1&list=PLCCB0C482B861C599&feature=results_main
https://www.youtube.com/watch?v=u91a3_yaQMk
http://www.youtube.com/watch?v=nFM3pGRKvwQ