Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

GENERATIA FACEBOOK E UN MIT!


Ieri seara, am avut confirmarea: generatia Facebook nu exista! Sau dacă există, este invizibilă!
Vad un anunt pe FB care invita oamenii sa protesteze pentru sustinerea romanilor din diaspora cărora li s-a refuzat dreptul constituţional de a vota. Imi aduc aminte de pomana electorala de 700 de lei pe care tocmai mi-a livrat-o guvernul Ponta în card, fără să mă întrebe dacă subscriu la asemenea practici. Imi aduc aminte brusc de milioanele de oameni care au suferit şi încă suferă din cauza regimului comunist şi mai ales de bunicul meu care a stat prizonier într-un lagăr la ruşi şi care a trăit colectivizarea… Ştiu că la Cluj, Timişoara, Bucuresti vor fi din nou mii de oameni în stradă. Pot doar să sper că şi la Ploieşti vor fi destui. Mă decid să fac ceva, mai ales că văd  “383 going”  la acest eveniment. Imi spun: “dacă vin 150 din 383 si tot e bine”. Ajung in centru mai tarziu decat ora programata. Sunt cam 30 de oameni care strigă. Sunt de toate vârstele, dar majoritari tineri. Un tip înalt cu un copil în braţe strigă din răsputeri: “Vor să voteze, lăsati-i să voteze!” Imi dau seama că e destul de frig şi totuşi acest tip a venit cu fiul său de câţiva anişori ca să lupte pentru o Românie mai bună. Mă alătur celor care strigă. Sunt lozinci cu care rezonez: “Au plecat afară, s-aducă bani în ţară!”; “Vrem cu Europa, nu cu China!”; “Ghinion, ţara s-a trezit din somn!”; “Jos comunismul!”; “Iesiti din casă dacă vă pasă!”. Sunt şi jandarmi împrejur. Stau liniştiţi şi ne lasă să ne facem treaba. Timpul trece, lumea trece şi ea pe lângă noi. Noi strigăm “Veniţi cu noi”, ei merg mai departe. Mă uit în jur. Suntem în mijlocul Ploieştiului, un oraş cu peste 200 000 de locuitori. La geamul unei cladiri de lângă Primărie, un tip fumează şi se uită la “spectacol”. E cam greu să coboare scările. Mă uit peste drum: KFC-ul geme de lume şi de sudoarea încinsă a tonelor de aripioare crocante devorate în tihnă. Oameni în statie aşteaptă liniştiţi să se ducă acasă mai repede: e frig, e aproape iarnă, şi peste câteva ore începe meciul Romania – Irlanda de Nord sau “Noră pentru mamă”, “Mireasă pentru fiul meu”. Cineva, parcă ascultându-mi gândul, dă tonul şi se strigă: “Au minţit poprul cu televizorul!” Cât de adevărat! Stau cam o oră alături de cei 30-40 de “revoluţionari”. Imi aduc aminte de acei “golani” hăituiţi de Iliescu în anii 90. Iată că mai există asemenea “golani” frumoşi în România. Din păcate mai există şi mulţi dintre cei care vor să îi prigonească pe asemenea oameni frumoşi. Nu îmi rămâne decât să sper că şi după 16 noiembrie vom mai avea dreptul liber la exprimare. Deşi nimeni nu garantează asta. O simt si aceşti oameni care îndură acum frigul pentru a-şi arăta susţinerea  faţă de toţi românii care nu au fost lăsaţi să voteze. Pentru ei, dar şi pentru mine, dreptul la vot este un drept inalienabil nu “ o lozincă”, aşa cum susţinea premierul care vrea să ajungă preşedinte. Mă uit la “blocurile gri” din centrul Ploieştiului. Zeci de luminiţe albastre brăzdează umbrele nopţii. Generaţia FB este la calculatoare. Se postează poze, se ascultă muzică, se joacă jocuri. E cald şi bine în casă. Facebook-ul sfârâie ca un grătar încins. Cooler-ele se sufocă. Mă uit încă o dată în jur. Lângă statuia lui Nenea Iancu care stă cuminte pe o bancă nişte tineri îşi fac selfie. Cel puţin în Ploieşti, generaţia Facebook “e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”. Ştiu că în Bucureşti, zeci de mii de oameni se pregătesc să meargă pe stadion să strige: “Hai România!” Mi-aş dori din tot sufletul ca aceşti mii de români să renunţe la acest meci şi să meargă la Universitate şi să strige: “Hai România liberă!”.
Micul cor scandează: “Studenţii studiază, Ponta copiază!”. Da, probabil că mulţi dintre studenţi au ales să stea în casă şi să înveţe pentru examene şi de aceea nu au ieşit la meeting. Şi totuşi, mai are sens să studiezi într-o Românie înnecată de nepotism şi diletantism, unde nu prea mai reuşeşti să-ţi găseşti un loc de muncă decent nici dacă ai două facultăţi terminate? Din punctul asta de vedere, cred că mai bine laşi cartea de-o parte şi ieşi în stradă să lupţi pentru dreptul la o viaţă mai bună. Cineva îmi spune că sunt vreo 10-15 000 de oameni la Cluj care cer, printre altele, alocarea a 6% din PIB pentru educaţie şi salarii mai mari pentru profesori. Da, iată patrioţii adevăraţi unde sunt! Probabil că mulţi dintre ei  sunt tot cei care au ieşit în stradă şi în 1989, în timp ce noi, ceilalţi, stăteam în casă la căldurică, bucurându-ne de cele dintr-o dată 10 ore de emisie la TV, într-o Românie liberă. Le multumesc, în gând, acelor oameni pentru că s-au jertfit ca noi să stăm acum la căldurică, pe Facebook. Ii “mulţumesc”, tot în gând, şi lui Mark Zuckerberg pentru faptul că ne-a facut copiii atât de dependenţi de Facebook încât nu mai au puterea să iasă în stradă să lupte pentru drepturile lor.
Mai rămâne decât să sper că cei care nu au ieşit în stradă ieri vor ieşi mâine, pe 16 noiembrie şi vor vota cu cap.

P.S. Imi pare rău, nu am poze de la meeting. Am fost prea ocupat cu strigatul…


duminică, 28 septembrie 2014

LETS DO IT ROMANIA O NOUA EDITIE DE SUCCES


Ieri, 27 septembrie 2014, voluntarii de la LTAS VICTOR SLAVESCU  au ieşit iar la curăţenia de toamnă, sub semnul de acum cunoscutei campanii LET’S DO IT ROMANIA .
Actiunea a fost organizata cu sprijinul fundatiei RoSmile.
Fără să se sperie de vremea rece şi înnorată de afară, voluntarii s-au deplasat în zona Bariera Bucureşti, pe străzile Transformatorului şi Inoteşti, unde au fost întâmpinaţi de munţi de gunoaie. In cele câteva ore petrecute pe teren, elevii au strâns un număr considerabil de deşeuri, lăsând pământul să respire.
Multumim din suflet organizatorilor si tuturor celor care au participat la aceasta editie, cu atât mai mult cu cât multi dintre ei  se oferă voluntari an de an! Să sperăm că numărul lor va creşte din ce în ce mai mult. Pentru mine ca profesor cât şi pentru elevi, asemenea acţiuni ecologice constituie un prilej excelent de a ne cunoaşte mai bine, de a învăţa unii de la alţii, de a socializa, dar şi de a ne distra. In ultimă instanţă, reprezintă o experienţă nepreţuită de a învăţa făcând.
Personal, consider Campania de anul acesta un real success şi cred că, dacă ar avea glas, cu siguranţă că PAMANTUL ar spune “vă mulţumesc!” pentru munca depusă.
Iata aici câteva dintre instantaneele de la aceasta acţiune. Mai multe poze şi filmări, pe pagina de Facebook a liceului, GSAS Victor Slavescu.