razmacovei-mr.witty: octombrie 2011

Maine va avea loc un moment marcant in istoria Romaniei postdecembriste. Regele Mihai va tine un scurt discurs in fata parlamentului. Un discurs care a infierbantat deopotriva spiritele puterii si opozitiei. Nu pot sa nu ma intreb de ce oare? Ce poate fi atat de periculos in discursul ultimului nostru monarh care nu cred ca are nici cea mai mica intentie de a porni o revolutie in Romania. Ceea ce mi se pare cu adevarat interesant este ca discursul regelui vine la 70 de ani de cand trupele romanesti treceau Prutul pentru a recupera Basarabia de la rusi. Din pacate alaturi de Hitler. Cred ca mai important este sa ne aducem aminte ce rol a jucat Regele Mihai acum 70 de ani, cand, doar un adolescent fiind, era numit la carma unei tari prinsa intre doua falci colosal de lacome: Germania hitlerista si Uniunea Sovietica a lui Stalin.

De aceea, va recomand sa cititi articolul intitulat "Regele Mihai I, la 90 de ani. Cele mai controversate momente ale vieţii". Apoi mai jos, pe aceeasi pagina veti gasi cateva episoade captivante ale unui documentar despre Regele Mihai, Ion Antonescu si al doilea razboi mondial.

Documentarul este in engleza, dar credeti-ma, merita toata osteneala., mai ales ca pasajele in care este intervievat regele au si subtitrare in engleza.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/regele-mihai-i-la-90-de-ani-cele-mai-controversate-momente-950969.html?utm_source=export&utm_medium=rss&utm_campaign=yahoo

Acum câteva zile a avut loc un protest al profesorilor din Prahova la care am ţinut să particip.

M-am" înarmat" cu două sloganuri pentru acest meeting: "Educaţia este un vaccin împotriva violenţei - distrugând educaţia nu creaţi decât o lume violentă" şi "Cel mai profund principiu al naturii umane este nevoia de a fi apreciat"
Am fost insa destul de deceptionat sa gasesc in fata primariei decat 50-60 de profesori din tot judetul.
Deşi suntem tot mai puţini cei care protestăm (nu cred că o să înţeleg cu adevărat vreodată de ce) cred că este datoria fiecăruia dintre noi de a lua atitudine împotriva unui regim politic şi social care a făcut normă din vulgaritate şi violenţă . Asistăm de douăzeci de ani la o mascaradă continuă în care dictonul “pâine şi circ’’ devine măsura întregii societăţi. De curând am aniversat în şcoală Ziua Internaţională a Non-Violenţei şi v-am amintit, celor cărora vă predau, despre Mahatma Gandhi şi Martin Luther King. Doi oameni, dintre cei mulţi, care s-au împotrivit violenţei, sub orice formă s-ar ascunde ea. Primul a reuşit să înfrângă unul dintre cele mai dure ( a se citi dârze) popoare câte au existat vreodată şi anume Englezii. Ghandi s-a războit cu ei pe calea non-violenţei şi i-a învins ! Vorbim de Englezi, o naţie pe care Hitler însuşi nu a reuşit să o înfrângă în ciuda faptului că a făcut Londra una cu pământul ! Şi totuşi Gandhi i-a învins folosind nimic mai mult decât protestul non-violent şi voinţa şi credinţa lui pentru care a plătit cu viaţa!

Nu ştiu cât de mult mai conştientizăm că România a devenit o ţară care musteşte de violenţă. Condamnarea populaţiei la un trai sub nivelul decenţei este printre cele mai severe manifestări de violenţă exercitate în ziua de azi de chiar cei care conduc ţara. Prin anii 20, in America circula o definitie destul de populara a politicianului care suna cam aşa: The politician is a man who is ready to lay your life for his country.

Şubrezirea sistematică şi parcă intenţionată a sistemul sanitar este o formă de violenţă. Inchiderea şcolilor şi concedierea a mii de profesori este alta. Faptul că în România anului 2011 mii de elevi sunt nevoiţi să meargă pe jos kilometri întregi (în prag de iarnă !) ca să ajungă la şcoală este o crimă. Faptul că sute de şcoli nu au autorizaţie sanitară să funcţioneze este o crimă. Orice gravidă care moare (uneori cu pruncul în pântec) pentru că a fost prost asistată la naştere sau anestezistul era în concediu !!! este o crimă. Acestea sunt crimele din România care ar trebui să ne intereseze, nu crimele de la ora 5. Da, am spus bine, crimele de la ora 5 şi nu ştirile de la ora 5 ! Cel mai grav lucru care se întâmplă chiar în faţa ochilor noştri, si de care nu ne dăm seama, este că AM AJUNS SA ACCEPTAM VIOLENTA PRINTRE NOI ! Violenţa stă pe bancă lângă noi şi citeşte ziarul cu fata de la pagina 3 sau 5 sau de fapt nu contează ce număr e pagina atâta timp cât domnişoara setoasă de popularitate are părţile intime la vedere ; ne apasă pe telecomandă şi schimbă canalul pe un film « de acţiune » cu capete în gură şi şuturi în stomac sau la un talk-show la care bârfa galopează; ne apasă pe deget, dând click după click la o viteză ameţitoare în încercarea de a trage tot mai multe gloanţe în creierii soldaţilor inamici de pe ecranul P.C-ului ; ne ia de mână şi ne duce pe stadion ca să caftim vreun gardian, doi ; scoate mâna pe geam din mersul maşinii şi azvârle doza de suc pe verdele crud al lanului de orz ; ne apasă pedala acceleraţiei în încercarea de a depăşi « idiotul ăsta din faţă » care a a avut tupeul să ne depăşească ; ne şopteşte la ureche bârfele noi pe care să le răspândim despre colegul de serviciu sau metode noi de a fura mai mult din fondurile de care dispunem fără a răspunde în faţa legii, etc

. Ne-am obisnuit cu violenta asa cum un soldat se obisnuieste, după câteva luni în linia întâi, cu imaginile morţii. Oare asta să fie explicaţia pentru starea de apatie la care au ajuns românii ? Ne-am obişnuit atât de mult cu aceste crime încât nu ni se mai par şocante. Şi de altfel viaţa noastră e mult mai importantă. Suntem atât de prinşi în lupta pentru supravieţuire sau înavuţire încât nu ne mai dăm seama că cu fiecare crimă de acest gen pe care o acceptăm fiinţa noastră românească este ucisă ! Ce am învăţat de la Ghandi şi Martin Luther King? Ce am învăţat de la cei care au murit în închisorile comuniste în încercarea de a se opune acestui cleşte nemilos care a strivit cele mai minunate minţi ale acestui popor? Cine îşi mai aduce aminte de ei? Cine le mai învaţă pe generaţiile care vin de importanţa şi sacrificiul acestor oameni? Si cum mai putem să ne opunem când foştii colaboratori ai securităţii sunt printre noi şi noi îi acceptăm, ba mai mult, ne ducem la restaurantele lor, ne uităm la posturile de televiziune pe care le deţin, le cumpărăm produsele de la fabricile pe care le au, etc. Cine îşi mai aduce aminte de cei care au murit la revoluţie crezând într-o lume mai bună, fără comunişti şi fără violenţă? "Tot ce-am suferit" – declara Petre Tutea – "aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă... dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor... greu de istorie şi de viitorul lui strălucit". Acelaşi mare român Petre Ţuţea spunea pe patul lui, bolnav, aproape de moarte: "Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi"Până şi marele Ţuţea, cel care a acceptat închisoarea comunistă pentru atâta timp, până şi el îşi pierduse răbdarea cu acest popor contemplativ. La întrebarea reporterului dacă românii sunt pierduţi ca naţie, Ţuţea răspundea: "Nu suntem pierduţi, poate că Dumnezeu are milă de noi şi ne mai dă un picior în cur aşa... ! " Asta spunea marele Ţuţea în 1990. Câte şuturi în fund mai trebuie să aşteptăm de la Dumnezeu ca să ne trezim? Oare germanii nu au avut şi ei hoţii şi criminalii lor? Dumnezeule mare, l-au avut pe Hitler ! Ce moştenire mai tragică poţi să ai decât un om care a distrus aproape întreaga lume prin războiul pe care l-a pornit ! Şi totuşi s-au ridicat de acolo şi au învăţat să nu mai tolereze deloc minciuna, hoţia şi violenţa ! Poate că marele Ţuţea s-a înşelat când spunea că "Dumnezeu e român, sau dacă nu e, sunt împotriva lui". Personal cred că Dumnezeu e de fapt neamţ şi şutul l-a dat deja nemţilor după al doilea război mondial. Dar aşa cum Ghandi spunea: "You must never lose faith in humanity..Humanity is like an ocean. If a few drops in the ocean are dirty, the ocean does not become dirty" - "Nu trebuie să-ţi pierzi credinţa în umanitate. Umanitatea este ca un ocean, dacă câteva picături din ocean sunt murdare, oceanul nu devine murdar".

Nu mai trebuie să ne dăm viaţa pentru o cauză nobilă, slavă Domnului au făcut-o alţii înainte noastră. Nici măcar nu mai trebuie să facem puşcărie pentru asta. Dar oare nu mai suntem în stare nici măcar să protestăm paşnic asa cum au făcut-o Gandhi şi dr. King şi mulţi altii care mai cred în puritatea acestei lumi minunate?

Probabil că voi continua să sper că românii se vor uni în jurul ideii de cinste, de dreptate şi vor lupta contra violenţei şi vor crea o Românie mai buna. Si dacă - timpul o va dovedi- nu se va întâmpla asta, atunci nu îmi va rămâne decât să fiu de acord cu un alt mare român, Emil Cioran şi să spun că "A fi român înseamnă a fi o fiinţă cu multă apă în sânge”

Pentru a vedea o mică parte din profesorii nemulţumiţi din Prahova, vizitaţi

http://www.valeaprahovei.tv/profesorii-au-iesit-in-strada/

Pentru a viziona un film extraordinar cu Petrea Ţuţea, vizitaţi

http://www.youtube.com/watch?v=deLI6QusS5E