E greu sa scrii un articol bun despre un concert
extraordinar, dar cred ca ii datoram lui Roger Waters, pentru ceea ce a realizat
acum doua seri in Bucuresti, cat mai
multe postari in care sa ne exprimam impresiile. Nu stiu ceea ce a insemnat The
Wall pentru cei 50 000 de romani veniti in Piata Constitutiei, dar pentru mine
a insemnat un concert cu care te intalnesti o data in viata! Mai ales daca ai
ascultat albumul timp de 15 ani si il traiesti la maxima intensitate!Pink Floyd
nu poate sa placa oricui si sincer, ma bucur ca este asa! The Wall inseamna enorm de mult lucruri.In primul rand este un simbol.
Este acel infam Zid al Berlinului care a distrus atatea inimi. Este acel zid care se
inalta intre oameni cand nu mai stiu sau nu mai vor sa comunice. Another brick in the wall. Un zid care se
formeaza in timp, cu fiecare remarca malitioasa si barfa pe care o ai la adresa
aproapelui, cu fiecare lauda de sine in detrimentul celorlati, cu fiecare
ajutor pe care il refuzi cu rea vointa celui care are nevoie, cu fiecare
telefon pe care amani sau uiti sa-l dai mamei, fratelui sau iubitei. Albumul in
sine este un omagiu celor care au pierit in razboi, celor care au suferit din
cauza razboiului si a regimului communist ce l-a urmat, vorbeste despre alienarea individului devenit victima a unui sistem de educatie coercitiv si
a unei societati crude, menite sa-l striveasca. Lucruri despre care ar trebui
sa ne amintim mai des, cu atat mai mult ca sunt inca actuale. De cele mai multe
ori ne luam cu viata de zi cu zi si uitam ce au facut strabunii nostri pentru
ca noi sa ne bucuram de libertatea si comfortul din zilele noastre. Pe un popor
care isi uita eroii nu il asteapta nimic bun! Roger Waters ne-a amintit inca o
data cat de important este sa cinstesti memoria acestor oameni si cat de
important este sa fii recunoscator pentru faptul de a trai in afara unui zid. A
fost un concert extraordinar. Sunetul a fost impecabil, iar proiectiile pur si
simplu halucinante. Si sa-l auzi pe Roger Waters vorbind romaneste a fost cu
siguranta mai mult decat a sperat fiecare dintre cei veniti la concert! Un singur regret am. Ar fi fost grozav ca in loc de zid, la sfarsitul show-ului, sa fie daramata Casa Poporului, simbol al megalomaniei comuniste si implicit a strivirii individului de catre sistemul totalitar. Raman cu speranta ca generatiile viitoare vor invata sa aprecieze ce inseamna libertatea si sa reuseasca sa nu lase zidurile sa se inalte. Daca doriti sa va faceti o parere despre ceea
ce a insemnat concertul The Wall de la Bucuresti, urmati link-ul de mai jos:
